Recent Comments

    Azi 23 August sarbatorim inceputul sfarsitului pentru Al II-lea Razboi Mondial

    Partidul Social Democrat al Moncitorilor sarbatoreste astazi decizia curajoasa a Romaniei de a intoarce armele impotriva Germaniei hitleriste. Cu toate greutatile razboiului si cu toata asprimea regimului Antonescu, partidele politice de stanga s-au unit intr-un Front Unic Muncitoresc care, tiparind manifeste, a trezit poporul din frica, inclinand astfel balanta spre iesirea Romaniei din Razboi.

    Rolul PSD la 23 August 1944

    Partidul Social Democrat si rolul sau în pregatirea loviturii de stat de la 23 august 1944

    Încheierea Frontului Unic Muncitoresc.

    În primele luni ale anului 1944 situatia militara se schimbase în mod radical. La începutul lunii martie 1944 Comandamentul sovietic a hotarât sa execute mai multe lovituri, prin care urmarea distrugerea trupelor germane din Ucraina si deplasarea frontului pe aliniamentul Muntilor Carpati. Punerea în aplicare a acestor planuri militare s-a încheiat cu eliberarea Ucrainei si patrunderea trupelor sovietice pe teritoriul de nord-est al României. La 2 aprilie 1944 guvernul sovietic a remis guvernului României o declaratie prin care-i propunea încheierea armistitiului, dând asigurari, desigur fara intentia de a le respecta, ca nu “urmareste sa dobândeasca nici o parte din teritoriul românesc si nici sa schimbe ordinea sociala existenta în România”. Înaintarea Armatei Rosii pe teritoriul românesc, se spunea în declaratie, “este cauzata de necesitati militare si de continuarea rezistentei inamicului”. Peste câteva zile, la 12 aprilie, ambasadorul sovietic Novicov a înmânat printului Stirbey proiectul unei conventii de armistitiu care prevedea iesirea României din razboi, întoarcerea armelor împotriva Germaniei, acceptarea frontierei din iunie 1940, plata unor despagubiri de razboi si promitea sprijin în eliberarea Transilvaniei de nord. La refuzul lui Antonescu din 15 mai de a accepta conditiile de armistitiu, guvernul sovietic a declarat ca necesitatile razboiului impun continuarea luptelor pe teritoriul României. Înaintarea armatei sovietice, care lasa sa se întrevada iminenta ocupare a României, a determinat o adevarata panica în rândul cercurilor conducatoare, dar si al opozitiei, care-si intensifica activitatea atât în interior, cât si în afara, continuând tratativele cu Aliatii prin canalele Ankara, Stockholm, Cairo etc.

    Pe un asemenea fundal politico-militar, în primavara anului 1944 tratativele dintre Partidul Social Democrat si Partidul Comunist din România intra într-o faza decisiva. Dupa lungi dezbateri si clarificari asupra unor probleme fundamentale ale miscarii muncitoresti, dar si de interes national, cele doua partide au înlaturat ultimele obstacole care se ridicau în calea înfaptuirii Frontului Unic Muncitoresc. Înfruntând vigilenta Sigurantei si a Gestapoului hitlerist, militantii celor doua partide au continuat cu febrilitate tratativele, concretizându-se tot mai mult obiectivele care aveau sa stea la baza apropiatei întelegeri. Înca din primele luni ale anului 1944, organele de informare constatau intensificarea contactelor si tratativelor în vederea stabilirii unei platforme de actiune comuna între cele doua partide. Întâlnirile conspirative dintre delegatii partidului comunist si P.S.D. aveau loc în casele dr. L. Ghelerter. Constantin Titel Petrescu, Stefan Voitec, Nicolae Deleanu, Victor Bratfaleanu, Ion Boboc, precum si în alte locuri ferite de vigilenta Sigurantei si Gestapoului german. La tratative din partea P.C. au participat – direct sau indirect – Lucretiu Patrascanu, Iosif Ranghet, Petre Constantinescu-Iasi, Constantin Pârvulescu, Constantin Agiu, Emil Bodnaras, Mihai Magheru, Vasile Bâgu, din partea P.S.D. – Constantin Titel Petrescu si Stefan Voitec, investiti cu depline puteri de conducerea partidului pentru a purta convorbiri, precum si alti militanti, ca Iosif Jumanca, Theodor Iordachescu, Ion Pas, Nicolae Deleanu, Zaharia Tanase, Victor Bratfaleanu.

    Dupa o serie de întâlniri între reprezentantii celor doua partide, la sedinta din 10 aprilie 1944, s-a stabilit un acord principial de colaborare. La 18 aprilie 1944 s-a cazut de acord asupra textului Manifestului de 1 Mai al Frontului Unic Muncitoresc, care fusese redactat de Lucretiu Patrascanu si stefan Voitec. Manifestul a fost predat în ziua de 21 aprilie tipografiei clandestine a partidului comunist care a început tiparirea lui. În amintirile sale Constantin Agiu afirma ca C-tin Titel Petrescu a tergiversat, pâna în seara de 30 aprilie, aprobarea si difuzarea manifestului. Dupa definitivarea întelegerii de front unic, a obiectivelor si principiilor colaborarii, reprezentantii celor doua partide au hotarât, de comun acord, sa faca cunoscuta opiniei publice vestea înfaptuirii Frontului Unic Muncitoresc cu prilejul zilei de 1 mai, zi care simboliza unitatea muncitoreasca. Manifestul Frontului Unic Muncitoresc, tiparit cu câteva zile înainte de 1 mai, trecându-se peste neînchipuit de multe dificultati, a fost larg difuzat în Capitala si în marile centre industriale. Manifestul Catre întreaga clasa muncitoare! Catre poporul român!, lansat de Frontul Unic Muncitoresc, chema: “întreaga clasa muncitoare, pe toti muncitorii organizati si neorganizati, întreg poporul român, toate clasele si paturile sociale, toate partidele si organizatiile, indiferent de culoarea politica, credinta religioasa si apartenenta sociala, la lupta hotarâta pentru: Pace imediata! Rasturnarea guvernului Antonescu! Formarea unui guvern national din reprezentantii tuturor fortelor antihitleriste! Izgonirea armatelor hitleriste din tara, sabotarea si distrugerea masinii de razboi germane!

    Rolul PSD la 23 August 1944

    Comments are closed.