Partidul Social Democrat al Muncitorilor

Constantin Titel Petrescu

ONORATĂ ASISTENŢĂ, DRAGI COLEGI,

Comemorăm astăzi, 60 de ani de la moartea lui Constantin Titel Petrescu ilustrul nostru înaintaş, cel mai important şi integru social-democrat român, personalitatea definitorie pentru social–democraţia română în viziune modernă, om care pentru ideile sale a mers până la jertfă.

Constantin Titel Petrescu a fost descris, de mai mulţi dintre cei care l-au cunoscut personal, drept un idealist romantic. O caracterizare obiectivă şi exactă este cea aparţinând lui Ştefan Baciu, martor al acelor evenimente. În viziunea lui, Constantin Titel Petrescu se înfăţişa ca un: “Clopotar al marilor primejdii care erau la uşă, punând în primejdie nu numai existenţa social-democraţiei, ci însăşi fiinţa României, ca stat liber şi democratic”. Iar portretul pe care i-l face este memorabil: “Nu l-am văzut niciodată sosind cu întârziere de “vedetă”, nici izolat de poliţie sau de gardieni personali, dimpotrivă: de îndată ce cobora din maşină, era înconjurat de public, purtat pe braţe şi luat pe sus, până la locul unde urma să aibă loc adunarea. Era îmbrăcat întodeauna în acelaşi costum gri sau albastru închis, pe care-l purta pretutindeni, fără să se deghizeze în stil “proletar”, cum obişnuiau să facă unii oameni “de stânga”, închipuindu-şi că în felul acesta vor fi pe placul “maselor”. Omul pe care muncitorii îl aclamau, numindu-l “Tov. Titel”, era absolut acelaşi cu directorul ziarului, cu ministru sau cu conferenţiarul din “centru” nici un artificiu, nici un cabotism, nici o atitudine sau un gest studiat, pentru că de-a lungul întregii sale vieţi, omul acela mersese pe un singur drum, fără să fi făcut niciodată nimănui, nici un fel de concesie, nici pentru un scaun de deputat, nici pentru un loc într-un consiliu de administraţie”.

Iată cum îl caracterizează pe Constantin Titel Petrescu şi Adrian Dimitriu (fostul secretar general al Partidului Social Democrat Independent – PSDI şi cel mai devotat colaborator al său), în cartea sa “Note de Drum”: “unul din cei mai cinstiţi şi mai de caracter oameni pe care i-am întâlnit în viaţă, om care pentru ideile sale despre democraţie şi despre socialism a mers până la jertfă. Onestitatea şi corectitudinea cu care îşi exercita profesiunea, precum şi dragostea şi dezinteresul personal pe care le punea în activitatea politică, ar putea servi de exemplu tuturor celor ce înţeleg să se dedice adevărului şi binelui public; şi aceasta mai ales astăzi când ura şi arivismul fac şcoală”.

Constantin Titel Petrescu a fost secretar general al Partidului Social Democrat din România, director al oficiosului partidului “Lumea Nouă”, mai târziu vicepreşedinte al partidului, preşedinte al Comitetului Executiv şi apoi preşedintele partidului. A colaborat aproape 40 de ani la toate gazetele şi revistele de stânga, democrate şi socialiste apărute în Capitală şi a scris unul din cele mai ample studii istorice cu privire la evoluţia mişcării socialiste din România intitulat “Socialismul în România”. A participat, ca preşedinte al partidului, la lovitura de stat de la 23 August 1944 şi a făcut parte din primul guvern al ţării după această dată, ca ministru secretar de stat. Tot el a fondat, atunci, ziarul socialist “Libertatea”, al cărui director a fost.

Ei bine acest om, model de corectitudine şi de patriotism, care toată viaţa a luptat pentru triumful socialismului, a avut de suferit din cauza urii şi arivismului celor ce nu l-au iubit şi a oportunismului şi josniciei unora dintre cei mai apropiaţi tovarăşi de luptă ai săi. Şi dacă atitudinea primilor era de înţeles, rana pe care i-au pricinuit-o cei care ani şi ani au fost lângă el, pe care i-a îndrumat şi ajutat cu toată dragostea să promoveze, ba pe unii chiar materialiceşte, nu a putut fi vindecată nici până a închis ochii. Nu a urât pe cei ce l-au duşmănit şi nici pe cei ce l-au făcut să sufere pe nedrept şi l-au ponegrit, aşa cum numai cei josnici ştiu să o facă, ci i-a dispreţuit ca pe nişte oameni care nu meritau atenţia lui. A înfruntat, cu curaj şi dârzenie, toate calomniile şi nedreptăţile care l-au lovit şi care au culminat cu condamnarea lui la muncă silnică pe viaţă, ca pretins trădător de ţară, condamnare care, deşi eliberat din închisoare ca nevinovat în decembrie 1955, l-a însoţit până în mormât”.

Citez din: Sentinţa de condamnare a lui Constantin Titel Petrescu: “condamnat la muncă silnică pe viaţa – transformată în temniţa grea pe viaţa – pentru înaltă trădare, surparea ordinii constituţionale, uneltire contra ordinii sociale, complot în scop de trădare, de surparea ordinii constituţionale şi de răzvrătire” şi din rechizitoriu: “Conducătorii social-democraţi de dreapta, încă de la 23 August 1944, abandonând marxismul şi renunţând la lupta de clasă, au început să lucreze alături de trădătorii poporului muncitor”….. Iată cea mai frumoasa caracterizare făcută PSDI-ului de însăşi cel mai mare duşman al său – PCR-ul.

În „Interogatoru de Inculpat” din 16 Ianuarie 1952, când au fost judecaţi conducătorii PSDI, dupa 4 ani de la arestarea sa; Constantin Titel Petrescu declara: “Eu am fost şi sunt adversarul regimului comunist şi socotesc că realităţile ţării noastre atunci şi în prezent sunt pentru un regim mic burghez socialist, cu tendinţe către socialism şi nu pentru un regim comunist”. Iată omul vizionar, cele spuse atunci cu convingere şi curaj de Constantin Titel Petrescu cred că sunt valabile şi astăzi; după aproape 28 ani de democraţie originală şi capitalism sălbatic, românii sunt tot mai decepţionaţi şi pesimişti, ei şi-au dorit şi îşi doresc altceva, tocmai ce preconiza Constantin Titel Petrescu “un regim mic burghez socialist”.

În aproape 28 ani de regim democratic, nu s-a făcut nimic, de către cei ce se pretind social-democraţi care au fost şi sunt la guvernare, pentru reabilitarea social-democraţilor români, ei rămânând cu condamnările date. Ei nu au timp să se ocupe de trecut, ei au guvernat şi guvernezǎ pentru binele lor, de fapt nu-i interesează, istoria social-democraţiei române, istoria începe cu ei, odată cu revoluţia din 1989, ai cărei beneficiari principali sunt.

Duşmanii cei mai aprigi ai lui Constantin Titel Petrescu, neputând să-l desprindă de trecutul mişcării social-democrate din România cu care se confundă, îl pomenesc în studiile lor, de multe ori admirativ. Astăzi urmaşii comuniştilor care se substituie social-democraţiei române, confiscând un titlu care acum “este modern şi dă bine în exterior” fiind primiţi şi în Internaţionala Socialistă, nu se mai obosesc să amintescă nici măcar un cuvânt de Constantin Titel Petrescu.

Constantin Titel Petrescu este un precursor al mişcării mondiale pentru apărarea drepturilor omului. În anul 1923 constituie “Liga Drepturilor Omului”, la care aderă mari personalităti politice şi culturale ale ţării printre care: Grigore Iunian, Virgil Madgearu, Dem Dobrescu, Radu Rosetti, Constantin Mille, dr. Nicolae Lupu, Constantin Rădulescu Motru, Victor Eftimiu.

Opera teoretică lăsată de Constantin Titel Petrescu înfăţişează cu claritate spiritul vizionar al acestui mare om politic român, previziunile făcute de el privind viitorul României şi al întregii Europe. El preconiza o Europă unită, o comunitate reală şi liberă a naţiunilor, indiferent de mărimea şi puterea lor, toate cu drepturi egale, o federaţie a solidarităţii colective. Din pǎcate, actuala Uniune Europeanǎ, din care face parte şi ţara noastrǎ, este departe de viziunea lui Constantin Titel Petrescu.

Constantin Titel Petrescu se stinge din viaţă în dimineaţa zilei de 2 septembrie 1957 în urma unui stop cardiac. Moartea s-a datorat în mare măsură operaţiei pe care organismul său slăbit în urma chinurilor suferite în închisoare n-a suportat-o, cât şi supărărilor datorate persecuţiilor autorităţilor.

In vara anului 1955 Constantin Titel Petrescu, se afla la via din Coteşti la o rudă a sa, d-na Teodoru. Iatǎ cum este prezentat acest episod de un agent al Securitǎţii -“Inainte de 20 august miliţia satului Coteşti a avertizat pe Titel Petrescu cǎ permisia sa de şedere în localitate expirǎ dupǎ expirarea termenului legal (2 luni) şi cǎ va trebui sǎ pǎrǎseacǎ satul. Titel Petrescu, potrivit cu povestirea d-nei Teodoru, sositǎ la Bucureşti, la inmormântare, a protestat cu vehemenţǎ“ cǎ este persecutat, cǎ se comite faţǎ de dânsul o ilegalitate, etc. În acest sens a trimis o telegramǎ ministrului de interne. În ziua de 22 august şeful miliţiei venind personal sǎ se intereseze de intenţiile lui Titel Petrescu, l-a somat din nou sǎ pǎrǎseascǎ localitatea. Titel Petrescu spunând cǎ n-are trǎsurǎ sǎ parcurgǎ distanţa de 7 Km care desparte via de garǎ, şeful miliţiei i-a procurat o trǎsurǎ imediat. Medicul localitǎţii urma sǎ insoţeascǎ pânǎ la Bucureşti pe Titel Petresu, dar în ultimul moment plecarea sa a fost împiedicatǎ de un caz urgent ivit la Coteşti. Dupǎ spusele D-nei Teodoru, Titel Petrescu nu se simţea bine, piciorul îl supǎra şi pe deasupra îl apǎsa o stare de anxietate proprie bolnavilor de inimǎ (probabil a fǎcut un pre-infarct). Totuşi, Titel Petresu a cǎlǎtorit fǎrǎ accidente, iar la Bucureşti luând contact cu medicii sǎi, s-a socotit restabilit. Dupǎ spusele d-nei Florea, nepoata lui Titel Petrescu, de la venirea sa de la Coteşti, a avut câteva uşoare crize de inimǎ pe care le-a tǎinuit. În seara zilei de 1 septembrie, a primit vizita lui Adrian Dimitriu, a lui Stavri Cunescu şi a soţilor VINOGRADSCHI. Titel Petrescu s-a arǎta vessel, bine dispus şi la un momentdat a dansat chiar cu d-na VINOGRADSCHI, pentru care avea o cunoscutǎ simpatie. În cursul nopţii de duminicǎ 1 septembrie spre luni 2 septembrie, i s-a fǎcut însǎ rǎu. Înspre dimineaţǎ, starea lui Titel Petrescu s-a agravat. La orele 7 dimineaţa D-na Titel Petrescu (Sofia) a cǎutat medicii din bloc, dar aceştia plecaserǎ la serviciile lor respective. În panicǎ, d-na Petresu s-a gândit sǎ-şi transporte soţul la spitalul Colţea, cel mai apropiat de locuinţa ei. De aici s-a nǎscut versiunea cǎ Titel Petrescu a sucombat în momentul în care a ajuns la spital. Fapt este cǎ n-a mai fost timp pentru transportarea lui Titel Petrescu şi ivindu-se un nou infarct, Titel Petrescu şi-a dat sfârşitul între 7 jumǎtate şi 8 fǎrǎ un sfert dimineaţa.”

La înmormântarea lui Constantin Titel Petrescu au fost prezenţi numeroşi exponenţi ai regimului vechi (dupǎ cum raporta agentul Securitǎţii). Astfel: d-na BRǍTIANU soţia lui Gheorghe Brǎtianu, Savel Radulescu, fost subsecretar la interne, Nicolae Tabacovici, fost preşedinte al Micii Înţelegeri economice, foşti magistraţi în frunte cu COMAN NEGOESCU, fost preşedinte la Inalta Curte de Casaţie, foşti avocaţi în frunte cu Radu Rosetti, numeroşi foşti generali, scriitori, ziarişti. De la ţǎrǎnişti au luat parte PETRUŞCA, fost secretar a lui Maniu, GICA SIMIONESCU, TH. IACOBESCU, fost deputat, de la liberali H. AZNOVONARU. De asemeni numeroşi social-democraţi: Adrian Dimitriu, I. Mirescu, Cristescu-plǎpumaru, care în ciuda cǎ li s-a atras atenţia de cǎtre Securitate sǎ nu existe nici-un fel de discursuri, la înhumarea a reuşit şa spunǎ: “Te-ai stins flacǎrǎ mare, noi nu te vom uita”.

Maestre,

Noi cei din Partidul Social Democrat al Muncitorilor, vă asigurăm că vom continua linia politică independentă fără compromisuri promovată de Dvs.

Aşa cum scriaţi în Lumea Nouă din 20 octombrie 1939 – citez “Când vânturile vor bate din nou în pânzele corăbiei noastre, pe care acum, o mână de oameni, ne străduim să o strecurăm printre stânci şi talazuri, atunci vom ridica din nou sus stindardul idealului ce nu a încetat o clipă să ne îmbărbăteze”, aşa şi noi acum încercăm să fim la înălţimea generaţiei voastre, pentru apărarea volorilor social-democraţiei române autentice şi refacerea partidului.

Dumnezeu să vă odihnească în pace.

Va multumesc!

Preşedinte

Constantin V. IONESCU

Partidul Social Democrat al Moncitorilor sarbatoreste astazi decizia curajoasa a Romaniei de a intoarce armele impotriva Germaniei hitleriste. Cu toate greutatile razboiului si cu toata asprimea regimului Antonescu, partidele politice de stanga s-au unit intr-un Front Unic Muncitoresc care, tiparind manifeste, a trezit poporul din frica, inclinand astfel balanta spre iesirea Romaniei din Razboi.

Rolul PSD la 23 August 1944

Partidul Social Democrat si rolul sau în pregatirea loviturii de stat de la 23 august 1944

Încheierea Frontului Unic Muncitoresc.

În primele luni ale anului 1944 situatia militara se schimbase în mod radical. La începutul lunii martie 1944 Comandamentul sovietic a hotarât sa execute mai multe lovituri, prin care urmarea distrugerea trupelor germane din Ucraina si deplasarea frontului pe aliniamentul Muntilor Carpati. Punerea în aplicare a acestor planuri militare s-a încheiat cu eliberarea Ucrainei si patrunderea trupelor sovietice pe teritoriul de nord-est al României. La 2 aprilie 1944 guvernul sovietic a remis guvernului României o declaratie prin care-i propunea încheierea armistitiului, dând asigurari, desigur fara intentia de a le respecta, ca nu “urmareste sa dobândeasca nici o parte din teritoriul românesc si nici sa schimbe ordinea sociala existenta în România”. Înaintarea Armatei Rosii pe teritoriul românesc, se spunea în declaratie, “este cauzata de necesitati militare si de continuarea rezistentei inamicului”. Peste câteva zile, la 12 aprilie, ambasadorul sovietic Novicov a înmânat printului Stirbey proiectul unei conventii de armistitiu care prevedea iesirea României din razboi, întoarcerea armelor împotriva Germaniei, acceptarea frontierei din iunie 1940, plata unor despagubiri de razboi si promitea sprijin în eliberarea Transilvaniei de nord. La refuzul lui Antonescu din 15 mai de a accepta conditiile de armistitiu, guvernul sovietic a declarat ca necesitatile razboiului impun continuarea luptelor pe teritoriul României. Înaintarea armatei sovietice, care lasa sa se întrevada iminenta ocupare a României, a determinat o adevarata panica în rândul cercurilor conducatoare, dar si al opozitiei, care-si intensifica activitatea atât în interior, cât si în afara, continuând tratativele cu Aliatii prin canalele Ankara, Stockholm, Cairo etc.

Pe un asemenea fundal politico-militar, în primavara anului 1944 tratativele dintre Partidul Social Democrat si Partidul Comunist din România intra într-o faza decisiva. Dupa lungi dezbateri si clarificari asupra unor probleme fundamentale ale miscarii muncitoresti, dar si de interes national, cele doua partide au înlaturat ultimele obstacole care se ridicau în calea înfaptuirii Frontului Unic Muncitoresc. Înfruntând vigilenta Sigurantei si a Gestapoului hitlerist, militantii celor doua partide au continuat cu febrilitate tratativele, concretizându-se tot mai mult obiectivele care aveau sa stea la baza apropiatei întelegeri. Înca din primele luni ale anului 1944, organele de informare constatau intensificarea contactelor si tratativelor în vederea stabilirii unei platforme de actiune comuna între cele doua partide. Întâlnirile conspirative dintre delegatii partidului comunist si P.S.D. aveau loc în casele dr. L. Ghelerter. Constantin Titel Petrescu, Stefan Voitec, Nicolae Deleanu, Victor Bratfaleanu, Ion Boboc, precum si în alte locuri ferite de vigilenta Sigurantei si Gestapoului german. La tratative din partea P.C. au participat – direct sau indirect – Lucretiu Patrascanu, Iosif Ranghet, Petre Constantinescu-Iasi, Constantin Pârvulescu, Constantin Agiu, Emil Bodnaras, Mihai Magheru, Vasile Bâgu, din partea P.S.D. – Constantin Titel Petrescu si Stefan Voitec, investiti cu depline puteri de conducerea partidului pentru a purta convorbiri, precum si alti militanti, ca Iosif Jumanca, Theodor Iordachescu, Ion Pas, Nicolae Deleanu, Zaharia Tanase, Victor Bratfaleanu.

Dupa o serie de întâlniri între reprezentantii celor doua partide, la sedinta din 10 aprilie 1944, s-a stabilit un acord principial de colaborare. La 18 aprilie 1944 s-a cazut de acord asupra textului Manifestului de 1 Mai al Frontului Unic Muncitoresc, care fusese redactat de Lucretiu Patrascanu si stefan Voitec. Manifestul a fost predat în ziua de 21 aprilie tipografiei clandestine a partidului comunist care a început tiparirea lui. În amintirile sale Constantin Agiu afirma ca C-tin Titel Petrescu a tergiversat, pâna în seara de 30 aprilie, aprobarea si difuzarea manifestului. Dupa definitivarea întelegerii de front unic, a obiectivelor si principiilor colaborarii, reprezentantii celor doua partide au hotarât, de comun acord, sa faca cunoscuta opiniei publice vestea înfaptuirii Frontului Unic Muncitoresc cu prilejul zilei de 1 mai, zi care simboliza unitatea muncitoreasca. Manifestul Frontului Unic Muncitoresc, tiparit cu câteva zile înainte de 1 mai, trecându-se peste neînchipuit de multe dificultati, a fost larg difuzat în Capitala si în marile centre industriale. Manifestul Catre întreaga clasa muncitoare! Catre poporul român!, lansat de Frontul Unic Muncitoresc, chema: “întreaga clasa muncitoare, pe toti muncitorii organizati si neorganizati, întreg poporul român, toate clasele si paturile sociale, toate partidele si organizatiile, indiferent de culoarea politica, credinta religioasa si apartenenta sociala, la lupta hotarâta pentru: Pace imediata! Rasturnarea guvernului Antonescu! Formarea unui guvern national din reprezentantii tuturor fortelor antihitleriste! Izgonirea armatelor hitleriste din tara, sabotarea si distrugerea masinii de razboi germane!

Rolul PSD la 23 August 1944

PSDM participa la Alegerile Parlamentare din 11 decembrie 2016 in cadrul Aliantei Electorale “Alternativa Nationala 2016”. Detalii gasiti pe site-ul aliantei:

http://www.alternativa-nationala.ro

http://www.facebook.com/alternativanationala2016

contact@alternativa-nationala.ro

tel/fax. 021 314 8980